Colectarea selectivă a deşeurilor – impact asupra mediului

Fiecare dintre noi, ca reprezentat al comunităţii, are puterea şi obligaţia de a influenţa procesul de ecologizare a propriului oraş sau a zonei unde îşi petrece vacanţa. Soluţia este la îndemâna noastră şi constă în depozitarea selectivă a deşeurilor. Mai precis, trebuie să depozităm deşeurile în locurile special amenajate şi, pe cât posibil, pe următoarele categorii:

•    Hârtie şi cartoane (ziare, reviste, tipărituri, cutii de detergenţi, de cereale etc.), ce pot fi vândute la tonetele special amenajate;
•    Ambalaje PET şi alte materiale plastice (pungi, folii, cutii de iaurt, butelii de la produse cosmetice şi de curăţenie etc.), ce pot fi reciclate;
•    Sticle şi cioburi; vânzarea ambalajelor din sticlă la centrele care seocupă cu achiziţionarea acestora;
•    Deşeuri feroase (fier, tablă ş.a) şi doze metalice, ce pot fi valorificate la punctele “REMAT”;
•    Deşeuri umede (resturi vegetale, animale etc.).

Principalul avantaj al reciclării este dat de reducerea consumului resurselor naturale (petrol, apă, energie), precum şi al nivelului emisiilor nocive în aer. Spre exemplu:

Hârtia – materie refolosibilă
•    Materiile prime utilizate pentru fabricarea hârtiei sunt: lemnul, celuloza, hârtia veche. Hârtia reciclată permite economisirea a aproximativ 25% din cantitatea de electricitate şi a 90% din cantitatea de apă (300 l) necesare pentru producerea a 1 kg. de hârtie albă.
•    De asemenea, prin reciclarea deşeurilor de hârtie, se elimină clorul toxic, necesar producerii hârtiei albe.

Sticla – materie refolosibilă.
•    Sticla se produce folosind următoarele materii prime: nisipul de cuarţ, calcarul, soda (produs poluant) ş.a.
•    Reciclarea sticlei menajează mediul şi economiseşte în timp bogăţiile naturale, apa şi electricitatea.

Reciclarea presupune separarea şi colectarea materialelor în vederea transformării lor în produse utile noi. O mare parte din aluminiul, sticla, hârtia sau oţelul folosite astăzi în întreaga lume sunt deja provenite din reciclare. Sticla şi oţelul pot fi reciclate nu doar o dată, ci de nenumărate ori. Reciclarea aluminiului şi oţelului utilizat la cutiile de băuturi, a hârtiei şi cartoanelor, a sticlei, precum şi a anumitor mase plastice constituie peste tot în ţările occidentale o industrie înfloritoare. De asemenea, reciclarea permite comunităţilor să reducă costurile de depozitare a deşeurilor. Consumul de energie este şi el influenţat pozitiv de reciclare.

Se pot recicla:

- recipiente din sticlă transparentă;
- recipiente din sticlă colorată;
- hârtie;
- ziare/tipărituri;
- cutii din aluminiu pentru băuturi;
- plasticul.

STICLA
Sticla este 100% reciclabilă, recuperarea ei salvând un volum important de resurse energetice. Fabricarea sticlei din cioburi consumă mult mai puţină energie decât fabricarea ei din materiile prime de bază. Sticla reciclată se foloseşte la fabricarea recipientelor pentru băuturi sau pentru hrană, precum şi ca izolator în construcţii.

În mod normal sticla clară (incoloră) recuperată serveşte la fabricarea produselor din sticlă clară, în timp ce sticla colorată se foloseşte la realizarea produselor colorate. Din acest motiv unele programe de recuperare cer cetăţenilor separarea pe culori a sticlelor recuperate.

HÂRTIA DE ZIAR

Hârtia de ziar recuperată se foloseşte în mod uzual la editarea de publicaţii, izolaţii de diverse tipuri sau produse de tip aşternut în crescătoriile de animale. Reciclarea hârtiei salvează un spaţiu important în rampele de deşeuri. Deşeurile de hârtie se predau în saci de plastic sau în baloţi legaţi. Aceştia pot conţine toate tipurile de hârtie tipărită.

ALUMINIUL

Aluminiul este cel mai valoros dintre produsele casnice reciclate.
Din recipientele de băuturi din aluminiu se realizează noi produse cu aceeaşi destinaţie şi cu un consum energetic incomparabil mai mic. Se recomandă ca înainte de depozitarea recipientelor în vasul de colectare adecvat, să se verifice că materialul este aluminiu cu ajutorul unui magnet.

Recipientele trebuie clătite înaintea stocării pentru a nu conduce la înmulţirea insectelor. Ele pot fi strivite pentru a ocupa mai puţin spaţiu.

Alte produse din aluminiu care se pot recicla sunt folia de aluminiu curată, tăvile curate de prăjituri, componentele detaşabile din echipamentul sau mobilierul de bucătărie.

PLASTICUL

Industria de mase plastice a creat un sistem de codificare care permite consumatorilor identificarea diferitelor tipuri de plastice utilizate în industria ambalajelor. Codul poate fi regăsit pe spatele celei mai mari părţi dintre containere. Dintre multele tipuri de material plastic utilizate în domeniul ambalajelor, se reciclează în mod uzual: ambalajele de apă minerală / sucuri, confecţionate din PET (tetraftalat de polietilenă), materie prima reciclabila. Ambalajele se predau clătite, cu dopul şi inelul îndepărtate. Etichetele de hârtie nu trebuie îndepărtate.

Ambalajele de culori diferite se separă. Cele clare vor conduce la obţinerea unor granule cărora li se poate da orice întrebuinţare. Cele colorate se amestecă şi se colorează în procesul
de topire cu diferite culori, în funcţie de destinaţia care urmează să li se dea.

AMBALAJELE PET – O PROBLEMĂ PENTRU MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Ce este PET-ul?

PET este prescurtarea de la polietilen tereftalat şi se prezintă sub forma unei răşini (o formă de poliester). Mai precis, polietilenul tereftalat este o combinaţie a doi monomeri: etilen glicol modificat şi acid tereftalic purificat.

Acesta a devenit un material foarte răspândit în industria alimentară (îmbuteliere de băuturi răcoritoare, apă, lactate, ulei, oţet) şi nu numai, fiind ieftin, uşor, rezistent la şocuri, reciclabil.

POSIBILITĂŢI DE RECICLARE

Ambalajele PET, ca dealtfel toate materialele plastice, nu sunt biodegradabile. Creşterea consumului acestora, mai ales în ultimii 10 ani, a dus la sporirea alarmantă a numărului de ambalaje aruncate iresponsabil în natură. Prin colectarea şi reciclarea acestora, se
reduce impactul negativ asupra mediului înconjurător. Polietilenul tereftalat reciclat (RPET) poate fi folosit pentru: fibre de poliester (75%) folosite la rândul lor ca materie primă pentru covoare, tapiţerii, jucării, pâsle pentru industria textilă, ca izolaţie la paltoane, saci de dormit,
industria auto ş.a.; folie industrială; chingi şi benzi; noi ambalaje PET alimentare şi nealimentare (ex.: cartoane pentru ouă, obiecte de uz casnic etc).

Un alt aspect pozitiv al reciclării PET-urilor constă în reducerea cantităţilor de deşeuri ce merg spre gropile de gunoi; ponderea acestora a crescut înfiorător în ultimii ani, ajungând până la 30% din volumul total.

În ţările din Europa de Vest există un întreg sistem de reciclare. Buteliile PET sunt colectate de la agenţii economici şi de la populaţie, sortate şi transformate în noi bunuri. Din deşeurile PET se produc fulgi curaţi care pot fi exportaţi ca atare (la un preţ de 550-600 dolari tona) sau vânduţi în ţară, sub formă de fibre sau aliaje, industriilor prelucrătoare.

De exemplu, din 20 de PET-uri de 2 litri se poate obţine căptuşeala pentru o jachetă de iarnă, iar 35 de alte ambalaje ajung pentru realizarea unui sac de dormit. Mai mult, din PET-urile reciclate se pot obţine folii pentru izolarea acoperişurilor, componente pentru industria auto, pentru corpurile de iluminat şi altele.

Metoda clasică folosită în România, arderea şi îngroparea cantităţilor mari de deşeuri urbane (umede, din plastic) în aer liber, produce emisii de dioxină, una dintre cele mai toxice substanţe cunoscute până în prezent, care mai este şi bioacumulativă.

ATENŢIE! Prin arderea plasticului se elimină substanţe care produc boli de plămâni, iar într-o perioadă îndelungată pot îmbolnăvi ficatul, rinichii şisângele. Mai mult decât atât, materialele plastice mai complexe cum sunt vinilinul, ebonita, bachelita ori cauciucurile, emană prin ardere substanţe care produc cancer, atacând în primul rând sângele, care în timp poate îmbolnăvi toate organele corpului.

Astăzi există tehnologii care, respectând normele de protecţia mediului, sunt capabile să retopească şi să reprelucreze deşeurile din plastic. Acest lucru nu se face încă în România, dar există firme româneşti care adună ambalajale din plastic, le mărunţesc şi le exportă fabricilor din
străinătate care dispun de instalaţiile necesare reciclării lor. Întrucât suntem printre ultimele ţări europene care nu au un sistem public de reciclare a deşeurilor, implementarea urgentă şi necondiţionată a unui sistem public naţional de colectare selectivă a deşeurilor în vederea reciclării trebuie să fie o prioritate a tuturor cetăţenilor!

GENERAREA DEŞEURILOR

Compoziţia medie a deşeurilor menajere generate în anul 2002 este următoarea:
- hârtie şi carton: 11 %;
- sticlă: 5 %;
- metale: 5 %;
- plastic: 10 %;
- textile: 5 %;
- deşeuri organice biodegradabile: 51 %;
- alte deşeuri: 13 %.
Deşeurile menajere sunt colectate neselectiv şi eliminate prin depozitare; se apreciază că numai 5 % din cantitatea de deşeuri menajere este colectată în vederea recuperării.



Sfaturi Utile de la concurenti

Sfaturi Utile de la concurenti